Au venit si sarbatorile

Cu ocazia Craciunului, un mesaj care nu are neaparat legatura cu Craciunul, dar e un mesaj de prietenie, are cu siguranta ceva din spiritul Craciunului.

Craciun fericit tuturor!

This is my decemberrr...

O melodie care de cativa ani imi vine in minte in fiecare decembrie, are ceva semnificatie pentru mine si e una din melodiile mele preferate all time

...

Un cal deprimat se tolaneste pe jos si nu mai vrea pentru nimic in lume sa se mai ridice . Stapânul disperat, nereusind sa-l convinga sa se ridice, cheama veterinarul.
Acesta , sosit imediat , examineaza animalul si zice:
- E foarte grav, singura solutie sunt aceste pastile pe care i le vei da cateva zile; daca nu reactioneaza , trebuie eutanasiat.
Porcul a auzit totul si fuge la cal:
- Ridica-te , ridica-te , altfel se sfarseste rau!!!
Calul nu reactioneaza si da incapatanat din cap.
A doua zi , veterinarul vine din nou sa vada efectul pilulelor :
- Nu reactioneaza , mai asteptam o zi , dar cred ca nu sunt sperante !
Porcul auzind , fuge din nou la cal :
- Trebuie sa te scoli , altfel vei pati mari necazuri !
Dar calul, nimic .
A treia zi, constatand lipsa progreselor, veterinarul ii cere stapanului :
- Du-te dupa carabina, a venit timpul sa-l scapam pe bietul animal de chinuri !
Porcul fuge disperat la cal :
- Trebuie sa reactionezi, e ultima ocazie, te rog, astia sunt gata sa te omoare !!!
Calul se ridica, se scutura, face cateva miscari de dans, o ia la fuga in galop si sare câteva obstacole.
Stapânul, care tinea mult la calul sau, foarte fericit ii spune veterinarului:
- Multumesc mult , esti un medic minunat, ai facut un miracol !!! Trebuie neaparat sa sarbatorim evenimentul ! Haideti iute sa taiem porcul si sa facem o masa mare !!!

Morala:
VEZI-TI MEREU DE TREBURILE TALE !!!

Tu

Tu ma incalzesti cand mi-e frig

Tu ma racoresti cand mi-e cald

Tu imi canti cand merg pe strada

Tu ma conduci noaptea acasa

Tu ma astepti cand ies de la scoala

Tu ma plimbi pe unde vreau eu sa ma plimb

Tu ma vezi cand sunt vesel, trist, fericit sau dezamagit

Tu imi luminezi calea

Tu imi arati lumea

Ce m-as face fara tine?

Divort pe NeVe

A trecut cam un an de la faimoasa nunta pe NeVe organizata de Buzdugan si cei de la Radio 21.

Dupa ce au facut tam tam cateva zile din saptamana trecuta cu chestia asta, au anuntat intr-un final ca de fapt mirii pe NeVe au divortat la 3 luni dupa nunta.

Cu ce au ramas? Cu celebritatea, cu apartamentul, cu o luna de miere in Bali parca, cu o prima casatorie si un divort la tribunal :) fain palmares

De ce Obama?

- pentru ca America are nevoie de o schimbare
- pentru ca America are nevoie de un presedinte pe care sa-l iubeasca
- pentru ca l-au votat 95% din negri, care astfel si-au vazut implinit visul lor si al stramosilor lor sclavi: primul presedinte negru din istoria Statelor Unite
- pentru ca Bush si republicanii au dus doua razboaie inutile in ultimii 8 ani (Irak, Afghanistan) si au creat tensiuni mari in relatiile cu Rusia, Iran, Coreea de Nord si unele neintelegeri chiar intre statele europene, iar cu Obama sansele pentru mentinerea pacii sunt mai mari decat cu veteranul de razboi McCain
- pentru ca Bush si republicanii au aruncat SUA si lumea intreaga intr-o mare criza financiara
- pentru ca Bush si republicanii au ignorat complet semnalele din ultimii ani cu privire la poluare, SUA fiind alaturi de China cei mai mari poluatori ai lumii
etc...

In aceeasi perioada se desfasoara alegeri si la noi la facultate...

Pe net

Incepand cu mIRC-ul, apoi cu Mess-ul, forumurile, chat-urile, mail-urile si toate celelalte modalitati de comunicare, internetul ne-a apropiat foarte mult unii de altii si ne-a adus aproape de informatii, dar in acelasi timp ne-a departat.
Unde sunt iesirile, unde sunt chefurile de alta data? Unde sunt serile petrecute in fata sau in spatele blocului cu prietenii? Nu au disparut pentru ca am crescut noi mari si avem alte activitati...au disparut pentru ca a venit internetul.
El ne-a facut sa devenim sociali si antisociali in acelasi timp. Suntem conectati la informatii, suntem conectati cu majoritatea cunoscutilor nostri, putem vorbi si cu 6-7 deodata, cu unii pastram legatura aproape non-stop, sau cel putin cateva ore bune pe zi.
Si toate astea unde duc? La antisocialitate...ajungem mai devreme sau mai tarziu sa stim cam totul unii despre altii...stim ce facem toata ziua, in fiecare zi...nu mai stim ce sa ne zicem, despre ce sa mai vorbim...nu mai are rost sa ne intalnim... Nu mai e interesant sa iesi cu o persoana sa povesteasca fiecare ce a mai facut, sa discuti una alta, sa mai afli ce-i nou...pentru ca toate astea le-ati vorbit deja pe net...

Changes

Profitand de non-cheful de a iesi prin oras, am intrat pe blog si am schimbat cateva chestii pe ici pe colo.
Dupa lupte seculare care au durat ceva mai mult de 10 minute am reusit sa adaug o lista cu blogurile pe care le mai citesc din cand in cand (ar mai fi cateva, dar astea sunt cele mai importante).

Master

Am fost azi la scoala la master, pentru a 2-a oara in 3 saptamani deja si am stat o ora intreaga!! (nu chiar o ora, vreo 45-50 de minute de fapt).
Adevarul e ca sunt in al 18-lea an de scoala deja (a trecut deja o luna de la licenta) si mi s-a acrit de tot. Chiar si cand am fost prima oara, saptamana trecuta, nici nu venise "profu" ca deja aveam chef sa plec altundeva.
Ma asteapta 2 ani, vreo 15-16 examene, practica si lucrarea de disertatie...pfff...

Interviu cu Dumnezeu

Un text care a circulat sub semnatura lui Octavian Paler, dar se pare ca persoana care l-a scris ramane inca anonima...:

Interviu cu Dumnezeu

- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.

- Dacă ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.

- Timpul meu este eternitatea... Ce întrebări ai vrea să-mi pui?

- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu mi-a răspuns:

- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească...., iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani......iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea

Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca şi cum nu ar muri
niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.

Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.

Apoi am întrebat:

- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?

- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc.....şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi ca pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.

- Mulţumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?

Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:

- Doar faptul că sunt aici,
întotdeauna.

Am terminat...

...tot mai greu a trecut timpul si tot mai plicticos, si pana la urma s-a intamplat: dupa 17 ani de scoala am ajuns sa dau licenta. Am asteptat "evenimentul" cu oarecare relaxare, pentru ca ce a fost mai greu (scrierea licentei) trecuse deja. Nu ma asteptam la bataia de joc pe care am intalnit-o la sustinerea prezentarii, m-a si apucat rasul pe acolo. Asta e, in viata intalnesti tot felul de oameni.

Dar ce conteaza...pe astia i-am lasat in urma, urmeaza noi provocari ;)

Lee Chen-Tza si soriceii

Zilele astea fac din cand in cand la prezentarea powerpoint pentru licenta, care va fi luni sau marti (poate pana la urma li se face mila de noi si ne anunta mai exact). Toata vara am facut putin cate putin si fara chef la capodopera mea de 70 de pagini, asa ca ar fi pacat sa o stric acum, cand mai sunt doar cateva "formalitati" de indeplinit.

Frecand menta pe net, am dat peste ceva taare interesant...daca credeati ca le-ati vazut pe toate, check this out:

Un cleric musulman a emis un decret religios împotriva unor personaje faimoase de desene animate, precum Mickey Mouse, Tom şi Jerry, pe care le consideră soldaţi ai răului.

În opinia şeicului Muhammad Munajid îndrăgitele personaje influenţează în mod negativ tineretul islamic.

"Şoarecele este unul dintre soldaţii satanei, fiind un instrument al acesteia", a afirmat Munjid, citat de publicaţia Daily Express.

Potrivit lui, "chiar şi creaturile care sunt repulsive prin natură, logică şi potrivit legii islamice, s-au transformat în fiinţe minunate, iubite de copii".

Şeicul Muhammad Munajid, un fost diplomat al Arabiei Saudite la Washington, avertizează că răul a fost deja comis, pentru că desenele animate precum „Tom şi Jerry“ sau „Mickey Mouse“ i-au făcut pe copii să creadă că şoriceii sunt creaturi simpatice. Şeicul a invocat în sprijinul afirmaţiei sale legea islamică, sharia, care spune că toţi şoarecii trebuie omorâţi, fie că sunt reali sau personaje de desene animate.

„Şoarecele este unul dintre soldaţii Satanei, care îl şi controlează“, a declarat clericul, adăugând că este un animal spurcat.

HAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHA

HAHAHAHAHAHAHAHAHAHA

HAHAAAAAAAAAAAAAAAHhahAHAHAHahahahahh

Vremuri tulburi

Deja de doua zile ploua si e cam frig, si atmosfera asta mi se transmite putin si mie. Sunt asa intr-o stare....mai nemultumita, si parca tot astept sa se intample ceva. Oricum starea asta o sa-mi treaca intr-o zi-doua. Vremea asta ma face sa stau inchis in casa, chiar daca am masina si as putea umbla peste tot. Nici varianta sa ma plimb prin oras prin ploaie, pe la cozile enorme de masini, nu prea imi surade. Mai ales ca azi e 15 septembrie, incepe scoala la "aia mici" si toti parintii ii cara cu masinile prin oras. Asa ca o sa ma ocup cu "home activities".
Pana si pestii mei se bat ca orbii de vreo ora, nu stiu ce i-a apucat :)) poate s-au uitat de prea multe ori la Fight Club.

I cant sleep tonight
Everybody saying everythings alright
Still I cant close my eyes
Im seeing a tunnel at the end of all these lights
Sunny days
Where have you gone?
I get the strangest feeling you belong
Why does it always rain on me?
Is it because I lied when I was seventeen?
Why does it always rain on me?
Even when the sun is shining
I cant avoid the lightning
I cant stand myself
Im being held up by invisible men
Still life on a shelf when
I got my mind on something else
Sunny days
Where have you gone?
I get the strangest feeling you belong
Why does it always rain on me?
Is it because I lied when I was seventeen?
Why does it always rain on me?
Even when the sun is shining
I cant avoid the lightning
Oh, where did the blue skies go?
And why is it raining so?
Its so cold
I cant sleep tonight
Everybody saying everythings alright
Still I cant close my eyes
Im seeing a tunnel at the end of all these lights
Sunny days
Where have you gone?
I get the strangest feeling you belong
Why does it always rain on me?
Is it because I lied when I was seventeen?
Why does it always rain on me?
Even when the sun is shining
I cant avoid the lightning
Oh, where did the blue skies go?
And why is it raining so?
Its so cold
Why does it always rain on me?
Why does it always rain...

Great song

...o melodie (ce-i drept nu-i foarte noua, are aproape un an cred) pe care am cautat-o vreo 3 zile peste tot, prin topuri, pe youtube, forumuri etc, pana am aflat-o total din intamplare.

Merita tinuta minte...

Am crescut mari?

25 ways to tell you're grown up

1. Your houseplants are alive, and you can't smoke any of them.
2. Having sex in a twin bed is out of the question.
3. You keep more food than beer in the fridge.
4. 6:00 AM is when you get up, not when you go to bed.
5. You hear your favorite song in an elevator.
6. You watch the weather channel.
7. Your friends marry and divorce instead of "hook up" and "break up".
8. You go from 130 days of vacation time to 14.
9. Jeans and a sweater no longer qualify as "dressed up".
10. You're the one calling the police because those %&@# kids next door won't turn down the stereo.
11. Older relatives feel comfortable telling sex jokes around you.
12. You don't know what time Taco Bell closes anymore.
13. Your car insurance goes down and your car payments go up.
14. You feed your dog science diet instead of McDonald's leftovers.
15. Sleeping on the couch makes your back hurt.
16. You take naps.
17. Dinner and a movie is the whole date instead of the beginning of one.
18. Eating a basket of chicken wings at 3 AM would severely upset, rather than settle, your stomach.
19. You go to the drug store for Ibuprofen and Antacid, not condoms and pregnancy tests.
20. A $4.00 bottle of wine is no longer "pretty good shit".
21. You actually eat breakfast food at breakfast time.
22. "I just can't drink the way I used to" replaces "I'm never going to drink that much again".
23. 90% of the time you spend in front of a computer is for real work.
24. You drink at home to save money before going to a bar.
25. When you find out your friend is pregnant you congratulate them instead of asking "Oh shit, what the hell happened?"

1 septembrie

Azi e 1 septembrie.
In ultimii ani, de fiecare data cand venea 1 septembrie, afara era o vreme mai inchisa si imi aminteam de melodia September All Over; ma intristam un pic, stiind ca vara (si vacanta) pe care am asteptat-o atata timp si am savurat-o parca prea putin s-a cam terminat, venind la rand ploi, frunze cazute, scoala, nopti lungi, frig etc etc.
Anul asta parca ziua de 1 septembrie imi spune altceva, ca vara nu s-a terminat, urmand sa mai stea pe-aici macar cateva saptamani. Sper :)

Despre Olimpiada...

Acum o saptamana s-a terminat Olimpiada de la Beijing, poate cea mai fabuloasa editie a Jocurilor Olimpice din istorie, incepand chiar cu festivitatea de deschidere (unica).
Probabil mult timp se va vorbi despre Usain Bolt cu cele 3 recorduri mondiale ale sale, de Michael Phelps, care a devenit cel mai mare "olimpian" din toate timpurile cu 8 medalii de aur si 7 recorduri mondiale intr-o singura editie, 14 medalii olimpice de aur in cariera, de echipa de baschet a SUA etc etc.
Pe langa aceste performante ultracunoscute, altele doua mi-au atras atentia in mod deosebit.
Prima dintre ele a fost reusita sud-africanei de 24 de ani Nathalie du Toit, care a terminat pe locul 16 din 24 de inotatoare la proba de inot maraton 10 kilometri, inotand cu un picior amputat inca din 2001, dupa un accident de masina.
A doua mare performanta a realizat-o halterofilul german Matthias Steiner, la categoria cea mai mare (+105kg).
De origine austriaca, s-a casatorit in 2004 cu o nemtoaica, devenind dupa cativa ani german cu acte in regula.
In 2007 s-a intamplat tragedia, sotia lui murind intr-un accident de masina. Desi a trecut prin momente foarte grele, Steiner si-a continuat antrenamentele, spunand ca sotia sa il ajuta la concursuri, atunci cand ridica greutati.
La Campionatul European din 2008 a reusit prima performanta importanta, medalia de argint. Visul sau era legat insa de Jocurile Olimpice.
La a 2-a tura de ridicari, stilul aruncat, dupa o incercare ratata la 246kg, a reusit sa ridice 248kg si sa-si asigure medalia de argint, la 9 kilograme sub locul 1. Tot ce mai putea sa faca era sa incerce sa-si depaseasca cu mult posibilitatile, incercand la greutatea enorma de 258kg, pentru a lua medalia de aur, impotriva tuturor asteptarilor.
Iata ce a urmat...

Scrisoare

Scrisoarea lui Gabriel Garcia Marquez, un text care inspira:

"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."

Poli (da, Poli!) Timisoara

Maine incepe un nou sezon competitional, ca de obicei plin de sperante si asteptari pentru noi, suporterii lui Poli. Anul asta incercam minim un loc 4, o participare cat mai buna in Cupa Romaniei si, in premiera dupa 16 ani, o participare onorabila in Cupa UEFA.
In aceasta vara in sfarsit antrenorul a ramas acelasi, jucatori au plecat, jucatori au venit, Poli avand acum in lot jucatori din 13 tari diferite (Romania, Portugalia, Slovacia, Bosnia, Brazilia, Serbia, Nigeria, Argentina, Armenia, Slovenia, Spania, Cehia si Costa Rica).
Incepem sambata la 19:30, in deplasare la Pitesti, cu FC Arges. Din pacate nu am RCS, am UPC asa ca trebuie sa vad cine are RCS si ma primeste sa vad meciul :)
Sa avem un sezon cu multe bucurii!

Pazea

Iata peste ce am dat astazi pe net (un articol din Capital):

Inainte sa trimiteti prietenilor prin telefonul mobil, fotografiile sau filmuletele facute in vacantele petrecute in strainatate, asigurati-va ca stiti foarte bine tarifele practicate de operatorul de telefonie in a carui arie sunteti, pentru ca o simpla navigare pe internet va poate costa enorm.

Pe timpul vacantei in Spania, un belgian a trebuit sa plateasca 18.888,86 euro pentru navigare pe internet. Nu a fost informat ca il costa 9.68 euro/MB si si-a trimis fotografiile si filmuletele de vacanta in tara lui.

De asemenea, un turist sloven a fost in Italia si a cheltuit 250 euro pe ora ca sa isi verifice e-mailurile. Din nefericire, computerul ii updata softurile in timp ce el isi trimitea e-mailurile.

Un ultim exemplu este cel al unui cetatean belgian care a trebuit sa plateasca 834.34 euro pentru 3 ore de navigat in Germania. El nu a inteles ca era facturat pe mega byte si nu pe minut. Mai mult, el nu a fost informat ca pretul din Belgia, de 3 eur/MB nu este valabil si in roaming.

Biroul European al Consumatorilor a facut o cercetare si a trimis SMS-uri spre Slovenia din cateva tari europene, variatiile sunt enorme: 7 centi in Cipru si 41 de centi in Spania.

Site-ul Comisiei Europene a confirmat de asemenea aceaste departajari: preturile variaza foarte mult intre tari: de la 6 centi in Estonia la 80 de centi in Belgia. Mai mult, preturile la SMS par sa nu depinda de reteaua pe care o alegi cand pleci in strainatate, cat de operatorul tau din tara.

Este astfel crucial ca toti consumatorii sa fie bine informati despre costurile SMS-urilor.

M-am intors...

...la praf, trafic, caldura...dar nu-i nimic, important e ca Timisoara e un oras frumos pe care il numesc "acasa", desi ma cam obisnuisem deja la Viena...
In cele 4 zile cat am stat am avut timp sa vizitez cam tot ce mi-am propus, adica "the classics": Palatul Schonbrunn, gradinile, Gloriette, Tiegarten (gradina zoologica), Prater-ul, stadionul Ernst Happel, Ring-ul, Dunarea, pe langa plimbarile de seara si terasele din zona centrala, pe care le-am luat la rand.
Pe strada ca de obicei, lume buna si foarte buna, localnici obisnuiti, turisti straini, tone de asiatici si tot felul de ciudati.
Viena este in primele orase din lume la capitolul "cele mai bune orase in care sa locuiesti" sau ca si "calitate a vietii urbane", alaturi de Zurich, Geneva sau Vancouver, o fosta capitala imperiala si o destinatie pe care o recomand tuturor romanilor, mai ales ca nu e prea departe.

Viena

Dragi prieteni, saptamana care vine o sa merg in prima excursie din vara asta, de luni pana vineri, la Viena.
Abia astept sa ma intorc la Palatul Schonbrunn, la Palatul Hofburg, la Stefansplatz si sa vad celelalte locuri cunoscute pe care nu am apucat sa le vizitez data trecuta: Prater, Turnul Dunarii, Belvedere, Acvariul, Schmetterling Haus etc etc etc
Urati-mi sa nu ma ploua pe acolo, va doresc o saptamana faina!
Promit sa revin cu multe poze.

Ping si pong

Tenisul de masa este un sport in care doi sau patru jucatori lovesc o minge usoara de la unii la altii cu ajutorul unor palete. Jocul are loc pe o masa separata in doua de un fileu.

Cam asa incepe descrierea ping-pong-ului pe Wikipedia.

Desi s-ar putea sa ne gandim ca primii care au jucat au fost Mr. Ping si Mr. Pong, nu e chiar asa. Ping-pong-ul sau tenisul de masa a fost “inventat” acum vreo 130 de ani de catre englezii carora le era lene sa mai mearga pana la terenurile de tenis sa-si scuipe plamanii pe-acolo si atunci puneau pe o masa niste carti drept fileu si foloseau ce apucau pe post de minge si palete.

Primele denumiri cunoscute au fost “ping-pong”, “gossima” siiii… “whiff-whaff”.

In timp, ping-pong-ul a ajuns tot mai popular, iar in 1988 a debutat ca sport olimpic la Jocurile Olimpice de la Seul, Coreea de Sud.

In prezent sportul e dominat de asiatici, mai ales de chinezi, care nenorocesc tot ce le iese in cale.

Eu si prietenii mei am redescoperit placerea de a juca ping-pong in ultima jumatate de an, si de atunci am devenit tot mai “inraiti”. Ori de cate ori avem timp liber ne zboara gandul sa mai dam niste meciuri. De altfel e si normal sa ne atraga, e destul de usor de jucat, nu necesita mult efort si putem juca multe partide intr-o perioada destul de scurta de timp.

De la copiii de 10 ani pana la mosii de 80 de ani, toti se pot lauda ca au jucat candva ping-pong. Dupa cum zice un prieten de-al meu, nu cred ca exista om care sa nu aibe acasa pe undeva o paleta sau o minge.

Gata

Am terminat si eu faculta! De fapt am luat ultimele 6 examene, mai am licenta de facut. Cred ca tocmai sentimentul ala naspa ca o sa am 2-3 restante pe toamna m-a facut sa trag luna asta sa le iau pe toate, si am reusit chiar cu note destul de mari.
De saptamana trecuta am o gramada de prieteni ingineri, multi dintre fostii mei colegi au terminat Politehnica. Eu si acum ma felicit pentru ziua in care, pe la sfarsitul anului 2, m-am hotarat sa renunt la Poli si sa dau la ISE. Oricum i-am ajuns din urma si am "absolvit" aproape deodata.
Nu imi ramane decat sa adun toate hartoagele, sa le bag intr-o plasa mare si sub pat cu ele :))

Moartea scrisa cu pleoapa

Un articol impresionant, care nu are nevoie de nici un comentariu, poate doar ca ne invata sa profitam de fiecare clipa din viata noastra (il copiez integral din Evenimentul Zilei, sper sa nu ma bage la racoare, desi nu ar fi rau zilele astea):

Moartea scrisă cu pleoapa

"De cele mai multe ori nu am la îndemână decât un arsenal anemic de mimici, bătăi ale pleoapei ori înclinări ale capului ca să pot cere cuiva puţină apă, să închidă uşa, să dea mai încet televizorul ori să-mi aranjeze perna. Şi nu reuşesc de fiecare dată", e un fragment dintr-o carte a cărei simplă existenţă e o istorie excepţională, recent lansată la Bookfest de Mircea Cărtărescu, Cristina Simion şi Mihaela Spineanu.

Tradus pentru prima dată în limba română, la Humanitas, „Scafandrul şi fluturele“ e jurnalul lui Jean-Dominique Bauby, fost redactor-şef la „Elle“, paralizat în urma unui accident vascular în decembrie 1995, la doar 43 de ani. Un sindrom rar întâlnit, „locked in“, îl face prizonierul propriului trup: intact din punct de vedere mintal, Bauby e incapabil să-şi mişte orice porţiune a corpului, cu excepţia pleoapei stângi. Condamnat la costumul de scafandru, singura ieşire (fluturele) îi sunt imaginaţia, amintirile şi cartea aceasta.

Pentru „da“, clipeşte o dată

Timp de câteva luni, la spitalul din Berck, el reînvaţă să comunice cu cei din jur, cu ajutorul unui alfabet întocmit după frecvenţa literelor în limba franceză. Toate convenţiile de comunicare se reinventează: pentru „da“ clipeşte o dată, pentru „nu“ - de două ori. Şi consemnul e repetat la fiecare literă a jurnalului său, un exerciţiu de exorcizare supraomenesc, imposibil de realizat fără ajutorul unei asistente, Claude Mendibil, căreia Bauby îi dedică volumul.

Patru nominalizări la Oscar

Volumul „Scafandrul şi fluturele“ se aşază pe rafturile româneşti cu un mare atu: vine pe piaţă la două luni după ce filmul cu acelaşi nume, regizat de Julian Schnabel, a rulat la cinema. Pelicula care a obţinut în 2007 Premiul pentru regie la Cannes, Globul de Aur pentru regie şi Cel mai bun film străin şi patru nominalizări la Oscar, în 2008, a avut premiera în România pe 29 februarie. În rolul principal, foarte solicitant ca mimică, un Mathieu Amalric excepţional.

„Am avut parte de treziri şi mai blânde! În dimineaţa aceea de ianuarie, când mi-am redobândit cunoştinţa, peste mine stătea aplecat un bărbat care-mi cosea pleoapa dreaptă cu ac şi aţă, cam cum se cârpesc şi şosetele. M-a cuprins o spaimă nebună“, spune personajul.

„Dragul meu, te iubesc“

Tonul e rareori patetic, Bauby îşi păstrează din luciditatea, ironia şi nonşalanţa bărbatului monden din „prima viaţă“.

Dacă izbucneşte în unele pasaje, e din cauza neputinţei de a se apropia de copiii săi, Théophile şi Celeste. „Băiatul meu, Théophile, stă cuminte aici, chipul lui e la cincizeci de centimetri de-al meu, iar eu, tatăl lui, n-am banalul drept de a-mi trece mâna prin părul lui des, de a-i ciupi ceafa catifelată, de a-i strânge în braţe, până la sufocare aproape, trupul plăpând, moale şi cald. Cum s-ar putea descrie? E oare monstruos, nedrept, dezgustător sau oribil? Deodată, simt că plesnesc. Îmi dau lacrimile şi din gâtlejul meu scapă un spasm înfundat care-l sperie pe Théophile. Să nu-ţi fie teamă, dragul meu, te iubesc“.

E o declaraţie de dragoste cutremurătoare, ultima. La două zile după ce cartea a fost publicată în Franţa, în 1997, Bauby a murit.

Gabriella Cilmi

O melodie faina pe care am descoperit-o acum cateva saptamani si imi place sa o ascult (foarte foarte des :P)

A trecut ceva vreme...

... de cand n-am mai scris pe-aici. Am fost foarte ocupat cu sesiunea, si in special cu ultimul examen. Cam asa e uneori in sesiune...ne luam cu treaba...zilele trec una dupa alta...cand ne intalnim cu prietenii vrem sa vorbim despre una-alta si nu ne ies din gura decat chestii despre scoala... Cam exagerez, dar uneori chiar asa se intampla.
Abia astept sa treaca si examenul asta...vineri, adica poimaine. Deja se vede capatul tunelului.
Cred ca orice student cunoaste senzatia aia faina cand vii acasa dupa un examen, aduni toate foile, xeroxurile, cartile, caietele de pe care ai invatat pana in dimineata aia si le pui deoparte, sau la sfarsitul anului cand aduni toate materiile, le bagi intr-o plasa si direct sub pat cu ele.
Ei, abia astept sa fac asta vineri :) wish me luck

Despre eliminarea Romaniei

Avand in vedere ca in perioada asta se desfasoara Campionatul European si toata lumea, acasa, pe strada, la masa, la terasa, in masina etc etc vorbeste despre asta, de ce sa nu zic si eu cate ceva?
Dupa cum lumea bine stie, echipa noastra a fost eliminata. Luat ca atare, nu pare mare branza. Era normal sa fim eliminati la un moment dat, mai ales intr-o grupa cu Olanda, Franta si Italia. De fapt, daca o luam asa, toate echipele care participa intr-o astfel de cupa termina cu o dezamagire (eliminarea), mai putin cea care castiga.
Ce m-a deranjat pe mine e modul cum am fost eliminati si reactiile care au aparut imediat in mass-media din Romania. S-au trezit tot felul de oameni mai cunoscuti sau mai putin cunoscuti sa isi dea cu parerea despre cum s-a facut selectia pentru Euro, despre cum s-a facut echipa, despre valoarea lui Piturca sau a lui Mutu sau a lui Nicolita etc etc etc. Parca toti au asteptat momentul eliminarii ca sa le dea in cap. Pacat.
Totusi partial au si ei dreptate, atunci cand se refera la atitudinea alor nostri (cum am zis, modul cum am fost eliminati). O echipa obligata sa castige, sau pe romaneste "cu cutitul la os", alearga si joaca de manca pamantul, "moare pe teren". Ai nostri ce-au facut? Nu au atacat aproape deloc si s-au bazat in continuare pe Mutu, care era ocupat sa dea din maini si sa se plimbe de colo colo.
Cred ca Piturca in loc sa faca tactica pentru meciul asta putea mai bine sa le arate jucatorilor rezumatul meciului Cehia - Turcia de cu 2 zile inainte, un meci "care pe care" in care castigatoarea obtinea calificarea, iar invinsa pleca acasa. Turcii, vazandu-se condusi cu 2-0 de o echipa mai valoroasa, au riscat, s-au dus peste ei cu 5-6 jucatori in atac si au rasturnat scorul (goluri in minutele 75, 87, 89) si s-au calificat. (http://www.mysoccermedia.com/index.php ?module=detail&video_id=1158&lang_id=1 <- eliminati spatiul care apare in link ca sa mearga)
Sper doar ca experientele bune si mai putin bune din ultimii 2 ani sa fie folositoare in campania de calificare pentru Mondialul din Africa de Sud 2010 si sa participam si acolo.
Hai Romania!

Cateva poze de la furtuna de saptamana trecuta

Nu stiu cine le-a facut, dar are talent omul

Mda

................................,-~*`¯lllllll`*~,..................................................
...........................,-~*`lllllllllllllllllllllllllll¯`*-,..........................................
......................,-~*llllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllll*-,......................................
..................,-*llllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllll.\.....................................
................;*`lllllllllllllllllllllllllll,-~*~-,llllllllllllllllllll\....................................
................\lllllllllllllllllllllllllll/...........\;;;;llllllllllll,-`~-,................................
.................\lllllllllllllllllllll,-*.............`~-~-,...(.(¯`*,`,...............................
...................\llllllllllll,-~*........................)_-\..*`*;..)..............................
.....................\,-*`¯,*`)............,-~*`~................../...............................
.....................|/.../.../~,......-~*,-~*`;.................../.\..............................
.................../.../..../..../..,-,..*~,.`*~*..................*...\.............................
...................|.../.../..../.*`...\................................)....)¯`~,....................
...................|./..../..../........).........)`*~-,............../.....|..)...`~-,..............
.................././.../....,*`-,.....`-,....*`....,---......\...../...../..|..........¯```*~-,,,,
.................(............)`*~-,.....`*`.,-~*.,-*.......|.../..../..../...............\..........
..................*-,.......`*-,...`~,..``.,,,-*.............|.,*...,*....|.................\.........
......................*,.........`-,....)-,..................,-*`...,-*.....(`-,..............\........
........................f`-,........`-,/...*-,___,,-~*.....,-*......|....`-,...............\.......

Marti 17 iunie

Azi e marti si de la atata caldura si plictiseala mi-a traznit prin cap sa-mi fac si eu un blog.

De ce? Habar n-am... De ce nu?
Am facut un referendum prin lista mea de mess si am avut doar 2 voturi impotriva, asa ca la vointa poporului mi-am facut un cont si iata-ma

Despre ce o sa scriu? Habar n-am...
Despre filme, poze, stiri, informatii interesante, despre mie si ce-mi trece mie prin cap, despre hobby-urile mele etc etc etc

Deocamdata cum ziceam e marti, ora 7, n-am nici un chef de invatat, afara canta pasarelele si astept meciul cu Olanda (o sa-l vad in Unirii).
N-am mai vazut nici un meci de-al Romaniei pana acuma intr-o piata publica...pana acuma vedeam doar la straini la tv piete unde se adunau mii de suporteri. Acum 2 ani a fost ecran in Unirii, dar Romania nu s-a calificat. Anul asta am avut examene a 2-a zi si dupa meciul cu Franta si dupa meciul cu Italia, asa ca nu mi-am permis "luxul" sa merg pana acolo.

In concluzie, sper sa bem fresh de portocale diseara, prietenii stiu de ce!